Ce lectii am invatat in 21 de zile de alergare

Author: Elena This entry was posted in Coaching, Experiente personale and tagged , , , .

Am doua luni cand m-am apucat de alergat. Scopul initial a fost sa particip la crosul The Colour Run. Spre surprinderea mea, alergarea de dimineata a inceput sa-mi placa.

Motivul: am inceput sa resimt efectele pozitive pe care le aduce sportul, pe toate planurile: fizic , mental si spiritual. 

atingere obiective…sursursa foto: 

Am mai mult de 21 de zile de cand alerg. Am ales cifra 21 pentru ca, dupa acest interval, o noua actiune se transforma in obicei. Cel putin asa se zice.

Experienta mea de « alergatoare » e inca la inceput, insa am invatat deja cateva lectii importante:

1. Pentru a intretine o actiune, e nevoie de alegeri constiente

Chiar daca faci 21 de zile la rand o actiune (indiferent de natura ei), nu insemna ca in ziua 22 actiunea se va indeplini de la sine. Tot tu trebuie sa o faci.

M-am obisnuit sa alerg, dar tot am zile in care trag de mine. Tot trebuie sa imi spun in minte : „Gata, e timpul sa plec la alergat !” 

Nu e ca si cum picioarele ar lua-o singure spre usa, teleghidate. Am nevoie de mobilizare.

Pentru a face un anumit lucru in fiecare zi, este nevoie sa decizi la modul constient sa-l faci. Sa-l faci sa fie o prioritate pentru tine, si sa-i aloci din timpul tau.

Da, este mai usor sa faci o actiune dupa un anumit numar de zile. Efortul este mai mic. Dar lumea asta este plina de tentatii care pot sa iti ocupe timpul. E normal sa fie zile in care esti mai  tentat sa mai dormi un pic, sau sa stai pe net, sau sa ramai la taclalale cu cineva, sau… orice altceva decat ti-ai propus sa faci.

Pentru a fi  consecvent intr-o actiune, e nevoie sa ramai in contact cu ceea ce este important pentru tine – scopul tau. Si sa faci alegeri la modul constient.

2. Ritmul conteaza

Lucrurile au devenit mai usoare in ceea ce priveste alergarea.  Corpul s-a obisnuit cu tipul asta de efort. Acum nu mai simt cum iese sufletul din mine. (cum se intampla la inceput)

Totusi unele zile sunt mai usoare decat altele. Sunt mai multe cauze – una  foarte importanta: sa gasesc ritmul potrivit. Atunci cand sunt conectata la propriul corp si la respiratie, reusesc sa-l gasesc. In acest caz miscarea este lina, iar efortul mic.

Cand ma las dusa de ganduri, ma trezesc ca alerg prea repede. Apare un decalaj intre respiratie si miscare, si imediat am senzatia de greu, de efort intens.

Cred ca asa se intampla si in alte activitati. Apare cateodata tendinta de a vrea sa faci prea multe. Fortezi lucrurile si ajungi la epuizare. Alteori te blochezi in detalii inutile, si bati pasul pe loc.

Daca gasesti ritmul potrivit (te concentrezi pe ceea ce ai de facut, fara sa te lasi distrat), lucrurile incep sa curga de la sine, aparent fara efort.

3. Rutina este buna

Am cateva ore pe zi  in care bona sta cu bebe, iar eu pot lucra. In rest, ma ocup de copil.

Una dintre frustrarile mele, a fost aceea ca nu profit la maxim de timpul de lucru.

Timpul e limitat, si ma trezeam adesea cautand aiureli pe internet, sau pe Facebook (stiu, boala asta o avem destul de multi…) Si ghici ce? Faptul ca traiam in frustrare, ma facea sa consum o tona de energie. Apoi, cu energia la cote joase, eficienta era tot mai redusa. Un adevarat cerc  vicios.

Faptul ca am inceput sa alerg, m-a facut sa stabilesc o rutina. Acum stiu foarte bine care este programul: alergare, meditatie, apoi lucru la proiectele de coaching si blog. Iar asta imi da claritate in ceea ce priveste activitatile zilei.

Ce ma incurca inainte, era faptul ca nu reuseam sa fac tranzitia intre timpul cu copilul si timpul pentru alte proiecte. Ca sa ma acomodez de la o zona la alta, aveam un interval (destul de mare) in care pierdeam timpul aiurea. Cred ca, undeva in  subliminal, creierul meu se tot intreba:

« ce ar trebui sa fac  acum ?? ».

Acum,  faptul ca am o rutina de inceput, da tonul zilei de lucru. Odata ce incep, e mai simplu sa ma mentin in actiune.

4. Miscarea creste productivitatea

Nu cred sa mai fie vreun secret pentru cineva, faptul ca miscarea creste nivelul de energie. In plus, miscarea creeaza o stare de  bine – in timpul exercitiului fizic corpul elibereaza endorfine. Asta ar putea explica de ce unele persoane devin dependente de miscare.

Teoria este verificata pe propria piele. Dupa o tura de alergare, mai simt mai energica si mai bine dispusa decat inainte. Iar asta imi da o stare in care fac treburile cu drag, si cu spor.

5. Tinta determina unde vei ajunge

In sedintele de coaching, unul dintre primele lucruri pe care le stabilesc alaturi de clienti, este obiectivul. Cu cat mai clar, mai specific, cu atat mai bine. Motivul este simplu: cand nu ai obiectiv, nu stii unde sa ajungi. Si de obicei nu ajungi nicaieri.

In alergare lucrurile stau cam asa: poti sa alergi de dragul alergarii, dar daca nu ai un scop clar, va fi dificil sa faci progrese. Sau chiar sa te mentii. Atunci cand iti propui sa participi la o competitie, lucrurile stau altfel. Motivatia e dubla : atat interioara cat  si exterioara.

Eu alerg de doua luni cam aceeasi distanta : 2 kilometrii – 2  1/2 kilometrii. Singurul lucru pe care l-am adaugat: urc pe scari pana la etajul opt. Stagnez la capitolul distanta din cauza ca nu am tinta. Alerg pentru a fi in forma. Si pentru un plus de energie. Mai nou, intentionez sa-mi setez niste intervale la care sa cresc un pic distanta de alergare (doar cateva sute de metrii in plus).   De asemenea, sunt in cautare de crosuri la care sa particip. Toate astea ajuta la motivatie, si la cresterea stimei de sine.

Fenomenul asta l-am observat in multe activitati. Fara scop clar definit, nu avansezi.

De exemplu iti propui sa inveti o limba straina. Si stabilesti ca vei studia in fiecare zi, timp de o ora. Daca nu iti setezi o zi in care sa termini primul nivel, cel mai probabil o sa tragi de timp. Mai important de-atat, daca nu stabilesti ocazii in care sa exersezi si sa te testezi live (examene, intalniri in care sa vorbesti limba respectiva), probabil te vei pierde pe drum.

Tinta stabileste progresul.

♣♣♣

Acum stiu de ce multi oameni aleg miscarea ca forma de exprimare.  Este unul dintre cele mai simple moduri, prin care poti instala obiceiuri pozitive. Inveti despre autodisciplina, limite personale, atingerea obiectivelor, despre  cum sa-ti asculti si sa-ti respecti propriul corp. Iar etapele sunt « la  vedere ».  Nu e ca in cazul unei afaceri, unde depinzi de multi factori – unii necunoscuti. Aici depinde in special de tine. In linii mari, sti ce ai de facut. 

Partea  geniala este ca, un nou obicei sau o noua abilitate dobandite, afecteaza pozitiv toate zonele. Daca inveti autodisciplina in sport, devine mai usor sa o aplici in cariera, sau relatii.

Te salut cu drag,

Elena

Da mai departe:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Alte articole interesante

4 principii care iti pot fi de ajutor, cand vrei s... .. Am dat din intamplare peste niste notite, scrise acum aproape un an. Sunt de la un eveniment, unde tema principala a fost… relatia de cuplu. Am zi...
Am aflat ca e peste… si i-am dat cu flit ... Una din iluziile cele mari este ca trăim in mod conștient. Alta iluzie e aceea ca luam decizii inteligente, la modul rațional. .. Adevar...
Ce sa ascult: mintea sau inima?   Am primit de la Gabriel urmatoarea intrebare:   "Ce trebuie sa asculti cand primesti un semn de ex: cand ai o presimtire ca ceva se...
Primeste noile articole pe email

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>