Ce se intampla atunci cand nu stii cine esti si ce vrei de la viata ta – poveste personala

Author: Elena This entry was posted in Autocunoastere (Relatia ta cu tine), Experiente personale and tagged , , .

 

 

„Cunoaşte-te pe tine însuţi!”

Socrate

inocenta

Sursa foto: Steve Corey

.

Mi-ar placea sa ma laud ca viata mea a fost un nesfarsit sir de succese, insa nu e chiar asa..

Au fost si succese, dar si destule esecuri.

.

Mare parte din viata mea nu am stiut cine sunt si ce vreau. Mult timp nici nu mi-am pus problema asa.

Stiam insa urmatorul lucru: ca vreau sa ma placa lumea. Daca se putea, toata lumea. Incepand de la parinti, pana la un trecator necunoscut de pe strada.

.

Iti dai seama ca mare parte din actiunile mele izvorau din dorinta asta, de a fi placuta.

In scoala am ales sa fiu copil cuminte, sa invat bine.  In felul asta, parintii erau mandri de mine. Din pacate, multi colegi nu prea priveau cu ochi buni rezultatele mele. Asta nu prea era ok… deci ei nu ma mai placeau…

.

Apoi, la liceu, am zis ca e cazul sa devin un pic mai cool. Am lasat-o mai moale cu invatatura (adica nu mai eram cea mai buna din clasa) si am inceput sa ies mai mult. Ieseam cu un grup din care facea parte prietena mea cea mai buna – baietii de la bloc, asa le ziceam.   Nu ma simteam bine in acel mediu. Nu prea aveam ce sa invat de la ei. Una dintre cela mai mari distractii ale lor era sa faca misto pe seama altora. Aveam stima  de sine era la cote destul de joase, altfel  sigur nu ma complaceam acolo prea mult.

.

Am facut Politehnica pentru ca « era de viitor ». Nu imi placea de nici o culoare, dar daca tot incepusem… am zis sa si termin. In plus, nici nu indrazneam sa ma gandesc la ceea ce mi-ar place cu adevarat. Simteam ca as fi pierdut sprijinul alor mei.

.

Dupa facultate, am inceput sa caut un post de inginer. Pe principiul « daca tot am terminat facultatea, acum hai sa si profesez in domeniu ». Si am gasit destul de repede.

.

Au fost si lucruri bune in faptul ca am devenit inginer. Mai ales momentul in care m-au trimis in India. Acolo am trait poate cele mai frumoase sase luni din viata. Lucram ca formator in domeniul tehnic  – deci lucram mai degraba cu oamenii, decat sa stau in fata unui calculator. Ma simteam libera de conditionarile de acasa. Puteam sa fiu cum vroiam eu, nu cum se asteptau ceilalti sa ma comport. In plus, intalneam zilnic oameni noi si minunati.

.

Acolo mi-am intalnit si iubirea, actualul meu partener de viata. Daca ar numai pentru asta si tot as fi recunoscatoare pentru acea perioada.

Experienta « India » a aprins o scanteie in mine. Mi-am dat seama ca viata poate fi frumoasa. Stiam de mult ca vreau sa evoluez, dar asta a facut ca dorinta sa fie mai vie.

.

Insa cum am  revenit acasa, m-am intors la vechile tipare. Solutia pe care am gasit-o pentru a evolua, a fost sa ma inscriu la un doctorat. In inginerie… Desi stiam ca nu-mi place domeniul, ca m-am chinuit groaznic in facultate… Eu dadeam vina pe mine, ca nu m-am straduit destul. Nu imi dadeam seama ca nu ai cum sa faci un peste sa se bucure de placerile uscatului. Ma intorsesem la cararile batatorite…

.

Nu am rezistat foarte mult la doctorat. Nu imi placea, si lucrurile nu avansau… Dupa un an si jumatate, ajunsesem in asa  depresie, incat aveam chiar ganduri sinucigase. Eu, care ma consideram atat de pozitiva ! Norocul meu ca imi ramasese inca un strop de luciditate. Dupa o noapte crunta de insomnie, m-am hotarat ca lucrurile nu mai pot continua asa. Si norocul meu ca tata mi-a fost alaturi in perioada asta. M-a luat deoparte, m-a ascultat, si m-a sustinut in decizia de  a renunta la doctorat. A contat enorm, mai ales ca inca aveam nevoia ca ceilalti sa ma aprobe.

.

Am tras linie si am inchis capitolul doctorat. Riscul parea enorm. Habar n-aveam incotro sa ma indrept. In plus, ar fi trebuit sa returnez cateva mii de euro – bursele pe care le primisem pana atunci la doctorat. A fost ca un salt in gol.

.

A urmat o perioada de cautari. Cursuri, seminarii, oameni noi cu o noua mentalitate.

Am inceput sa imi dau seama care sunt adevarurile mele. Sa inteleg care imi sunt punctele forte, sa accept ca mai bine merg spre ceea ce imi place, spre ceea ce ma implineste, decat sa ma lupt cu morile de vant.

A urmat un an in Franta, in care am putut sa imi dau seama si de mai multe lucruri.

.

La un moment dat mi-am dat seama ca singura imi e greu sa avansez.  Asa ca m-am apucat de coaching.

In timp,  mi-am clarificat care este directia mea. Acum am o  viziune clara despre cum mi-ar place sa fie viata mea.

Am facut cunostinta cu multi dintre demonii care ma bantuiau. Iar simplul fapt ca ii privesti in fata, ii scoti la lumina, le ia din putere.

Am inceput sa fiu mai mult eu insami, sa sa imi pese mai putin daca altii ma plac sau nu. Daca ma deranjeaza ceva, spun. Cu blandete, dar spun.

.

Am invatat sa accept ca la inceput e mai greu. Apoi lucrurile incep sa curga mai liber, mai natural.

Insa important este sa incepi.  Pana la urma,  daca nu incepi cum ajungi la destinatie ?

.

.

Care este adevarul ?

 

Eu cred ca, in adancul fiintei sale, fiecare dintre noi stie ce vrea. Stim ce ni se potriveste si ce nu. Simtim. Insa am tot adunat pe parcurs motive sa ne mintim. Avem niste beneficii din faptul ca ne traim viata pe jumatate. Si continuam asa, din inertie.

.

Cand nu constientizezi cine esti, risti sa tragi in directii care nu au nimic de-a face cu tine. Risti sa traiesti mai mult dupa criterii care li se par altora OK, si in care tu nu crezi cu adevarat.

.

Mai risti sa te fortezi sa iti placa lucruri care in mod natural nu iti plac. E un fel de a te teroriza singur. Eu ma invinovateam ca nu am invatat bine in facultate, si trageam de mine. Imi tot repetam ca trebuie sa ma straduiesc mai tare.  Ceea ce nu luam in seama este ca stiintele exacte ma plictiseau de moarte. Cand ma fortam sa citesc o carte tehnica, ma lua somnul dupa nici zece pagini… 🙂

.

Evident, si totusi cand ai prins obiceiul de a te minti, e mai dificil sa vezi adevarul.

Cand nu accepti ceea ce esti si ce simti, ajungi sa calci de multe ori pe fiinta ta. Sa zici « da » atunci cand simti ca e « nu «  .  Sa iti fie rusine cu tine, sau sa te simti vinovat, cand nu ar fi deloc cazul. Sa taci atunci cand sunt multe lucruri care te deranjeaza.

.

Cand nu iti e clar cine esti, ce iti prieste, sunt sanse mari sa nici nu stii ce vrei.

Cei mai multi oameni nu stiu ce vor. Stiu mai degraba ceea ce nu vor. Ca nu vor sa munceasca pe bani putini. Ca nu vor sa fie bolnavi. Ca nu vor politicieni corupti si drumuri proaste…

.

Cand te concentrezi intens pe ceea ce nu vrei, esti intr-o stare de defensiva. Traiesti mai mult in frica, cu ochii tinta spre amenintari. Din punctul meu de vedere, asta e o viata chinuita. O viata de incordare, in care placerile sunt asa marunte. 

.

Faptul ca stii ce nu vrei, nu te aduce mai aproape de ceva pozitiv in viata ta. Din contra, te tine prizonier in ceea ce nu vrei. Faptul ca nu iti place mocirla, nu te aduce mai aproape de uscat. Doar te face mai atent la cat de urat e in mocirla.

.

Cand tu nu stii ce vrei, se vor gasi destui oameni care sa iti foloseasca timpul. Iar daca ai vreo nevoie ascunsa sa fii placut, apreciat, sau sa iti demonstrezi valoarea vei fi o tinta usoara. Sunt sanse mari sa te implici in lucruri care nu au de-a face cu tine.

Nu e rau ca esti inclus in planurile altora. Atat timp cat vei avea oameni in viata ta, vei face parte din planurile lor, iar ei vor face parte din planurile tale. Ai un rol in filmul lor, cateodata foarte important.

Problema apare cand iti dai seama ca viata te-a tot asteptat sa iti scrii propriul scenariu, iar tu te-ai multumit cu un rol de figurant.

 

 

Ce se intampla cand iti dai voie sa fii tu insuti, cand iti clarifici ce vrei

 

Eu zic ca, atunci cand iti dai voie sa fii tu, incepi sa traiesti cu adevarat.

.

Cand iti dai voie sa fii tu,sa te exprimi, indiferent de parerea altora, esti asemenea unei pasari eliberata din colivie. Intinzi larg aripile si zbori spre inalt spre cerul albastru. Inima bate mai tare. Simti cum spinarea se indreapta si stai demn, puternic. Ai coloana vertebrala.

.

Culmea, atunci cand esti tu, lumea te respecta si te pretuieste mai mult. Poate pentru ca tu te respecti si te apreciezi. Poate pentru ca fiind tu insuti, aduci in lumina propria ta unicitate. Iar prin asta aduci mult mai multa valoare si culoare, decat cand te multumesti sa fii o copie stearsa.

 

Cand ai viziune – stii ce vrei – viata devine o aventura.  Iti gasesti destinatia, si pornesti in clatoria vietii tale.

 

Stii care e drumul tau, totul devine palpitant. Iti dai seama ca esti mai mult decat o cifra intr-o statistica, mai mult decat un robotel in multime, in drum spre munca. Esti unic, si sufletul tau are propria poveste pe care doreste sa o traiasca.

.

Viata merita sa fie mai mult decat un sir de rutine. Suntem mai mult decat niste masini, care au nevoie de combustibil.

Renunta la minciuni, in primul rand fata de tine. Da-i voie sufletului tau sa simta si sa experimenteze. Cu o regula: cu iubire, pentru tine si pentru ceilalti

.

Te salut cu drag,

Elena

 

Da mai departe:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Alte articole interesante

35 de modalitati simple de a fi fericit "Este foarte simplu sa fii fericit, dar este foarte greu sa fii simplu." Rabindranath Tagore sursa foto aici Salutare! 🙂      O zi normala, a...
Ce lectii am invatat in 21 de zile de alergare ... Am doua luni cand m-am apucat de alergat. Scopul initial a fost sa particip la crosul The Colour Run. Spre surprinderea mea, alergarea de diminea...
Cum sa nu ne mai punem singuri bete in roate (exem...   Se zice " Doamne fereste-ma de prieteni, ca de dusmani ma feresc singur", insa de noi insine cine ne apara? Cei mai multi dintre noi avem m...
Primeste noile articole pe email

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>