Cel mai mare mit in iubire: Dragostea doare

Author: Elena This entry was posted in Relatii de Cuplu and tagged , , .

sursa: Daniel D’auria

 

Primul calculator l-am primit in seara de 31 decembrie. Eram in liceu – sectia informatica – asa ca era necesar sa exersez si acasa.

Eram atat de entuziasta incat mi-a parut rau sa plec la petrecerea de Revelion.

In dimineata de 1 ianuarie, de la petrecere, am aterizat direct in fata calculatorului.

Si am stat in fata lui intrega zi. Nu dormisem de vreo 26 de ore, dar eram prea bagata in priza ca sa adorm.

Nu te gandi ca am invatat programare in ziua aia. 

Toata ziua am jucat Solitaire. Pe fundal de  3SE. Era in mare voga  ‘Ai plecat’ …

 

Zeci de ori am ascultat-o, pana a ajuns sa imi rasune in cap si cand dormeam. 🙂

Prin liceu se intampla des sa sufar dupa un tip sau altul, asa ca mesajul din ‘Ai plecat’ era compatibil cu starea mea de atunci.

Nu mai tin minte ce baiat mi-a inspirat accesul de melancolie.

Totusi tin  minte ca suferinta asta imi producea si un soi de placere.

Eram vie.

Aveam emotii intense.

Iar suferinta din iubire era semn clar ca iubesc cu adevarat. Cel putin asa credeam pe atunci.

 

♣♣♣

 

Ideea ca dragostea si suferinta sunt la pachet bantuie in mintile majoritatii oamenilor.

Trebuie doar sa urmaresti cat de multe cantece vorbesc despre suferinta in si din iubire. Daca oamenii n-ar rezona cu ideea, melodiile n-ar prinde.

Apoi, daca te uiti la majoritatea operelor celebre din literatura,  o sa observi ca toate au o parte tragica. ‘Romeo si Julieta’, ‘Tristan si Isolda’ si multe altele se incheie  intr-un mod dramatic.

 

Se zice ca o minciuna spusa de suficient de multe ori devine adevar.

Asa e cazul si pentru iubire. S-au pus de atatea sute de ani laolalta iubirea si suferinta, incat in mintea noastra ele au ajuns de nedespartit.

 

 

Insa ce s-ar intampla daca ar veni cineva si ti-ar spune ca totul este o iluzie si ca nu mai e nevoie sa suferi din iubire?

Poate ca la inceput te-ai opune, pentru ca asta e foarte diferit de ceea ce ai fost invatat toata viata sa crezi.

Insa daca stai un pic sa observi cum sunt lucrurile, e posibil sa ai o revelatie.

Ai ajunge sa te intrebi:

 

‘Mai, pana la urma de ce atata suferinta? Cum se face ca fericirea dureaza asa putin iar agonia ocupa asa mult spatiu?’

 

Adevarul este ca iubirea reala nu are cum sa-ti aduca decat bucurie.

Iubirea te incarca, iti da forta si te apropie de divinitate. Ea sporeste pe masura ce daruiesti mai multa iubire.

Teama ca daruiesti prea mult in iubire si nu primesti suficient nu are de-a face cu iubirea autentica. Atunci cand intrii in frici de genul asta e semn clar ca ai incetat sa iubesti.

.

 

Si daca iubirea e asa izvor nesecat de bucurie cum se face ca mai mereu povestile de iubire se transforma in ceva dureros?

 

Asta se intampla pentru ca de mii de ani am fost conditionati sa confundam iubirea cu altceva.

Confundam iubirea cu nevoia si lipsa. Cand iubirea vine de fapt din preaplin.

Confundam iubirea cu dorinta si tot felul de iluzii.

Insa nevoia, lipsa si dorintele se nasc din FRICA nu din iubire.

Si de aici toata drama.

 

In momentul in care incepem sa privim lucrurile mai cu detasare, ajungem sa realizam ca modul nostru de gandire este cel care ne produce suferinta.

Indragostirea creeaza iluzia ca toate fricile au disparut. Cand esti indragostit simti ca esti acceptat, ca altcineva te doreste, deci esti valoros.  Crezi ca ai pe cineva care sa te completeze, care sa iti faca viata mai frumoasa si sa iti indeplinesca nevoile. De aici senzatia ca viata e minunata si ca plutesti pe norisori.

 

Apoi vine momentul in care persoana nu mai se preocupa de tine sau pur si simplu pleaca.

Atunci toate fricile care au stat ascunse reincep sa apara. 

Incepe sa iti fie teama ca vei ramane singur, ca nu esti dorit. Ca poate nu esti asa valoros cum sperai.

Ca poate nu meriti sa fii iubit si fericit.

Plus ca nu mai are cine sa aiba grija de tine si de nevoile tale..

Toata durerea pe care o traim ‘din iubire’ este de fapt despre noi si fricile noastre.

Povestea, ‘ceea ce s-a intamplat’, este doar un pretext prin care fricile capata forte noi si pun stapanire.

 

Totul este despre noi si povestile pe care le rulam fiecare in minte. Noi suntem miezul in suferinta, chiar daca avem impresia ca este vorba despre celalalt.

Tragedia nu e ca a plecat, ci ca mi s-a intamplat MIE. Ca am pierdut ceva ce consideram AL MEU sau ca nu am reusit sa atrag pe cineva care sa ma intregeasca  PE MINE.

 

Bineinteles, nu prea vezi lucrurile in felul asta atunci cand esti in ghearele suferintei. In momentele de durere, de obicei suntem prea prinsi in povestea pe care o traim ca sa mai putem gandi lucid.

 

Insa daca iti dai voie sa analizezi lucrurile intr-o perioada calma din viata, e posibil sa descoperi ca intre ceea ce numim in mod normal iubire si dependenta exista multe asemanari.

Sunt fericit cand celalta persoana e cu mine si se comporta asa cum imi place. In clipele alea cred ca e minunata si simt ca o iubesc.

Adica mi-am primit doza necesara, nevoile sunt implinite si ma simt multumit.

 

Cand celalta persoana iese din viata mea sau nu se comporta cum ma astept, intru in criza.  Celalalt devine dusmanul meu si incep sa-i doresc tot raul din lume.

 

Oare asta sa fie iubirea?

 

Iubirea reala inseamna sa ii doresti fericirea celuilalt indiferent de ceea ce alege. In cazul asta esti fericit  chit ca celalt pleaca. Si asta pentru ca iubirea curge pur si simplu prin tine.

Iubirea dependenta inseamna sa il doresti pe celalalt alaturi de tine indiferent de ceea ce simte. Sa crezi ca fericirea ta depinde de prezenta lui. Iar atitudinea asta face sa apara frica

In modul asta de gandire, cei din jur sunt mai degraba asemanatori obiectelor. Ii vrem in viata noastra pentru ca avem impresia ca ne pot indeplini anumite nevoi. De aici apar toate relele care infloresc in relatii: dependenta, gelozia, posesivitatea, manipularile.

 

Acum nu spun ca este simplu sa faci tranzitia de la modul de iubire in care traieste omenirea de mii de ani, la iubirea fara dependenta.

Un plus de constiinta in ceea ce priveste relatiile si imaginea pe care multi dintre noi o impastasesc despre iubire, este deja un mare pas inainte.

 

Vreau sa iti propun 2 mici experimente. Sunt sigura ca te vor ajuta sa devii mai constient de felul in care functionezi.

1. In momentul in care asculti muzica sau te uiti la un film in care este si o poveste de dragoste, adu-ti aminte sa observi cat de mult te prinde povestea, cat de mult te identifici cu mesajul.

O sa incepi sa descoperi pe parcurs care este tabloul din mintea ta despre dragoste si relatii. Iar asta iti poate raspunde la intrebarile:

 

‘De ce povestile mele de dragoste se deruleaza si se termina asa?’

Cum se face ca de obicei aleg genul asta de oameni?’

 

Al doilea beneficiu este ca pe masura ce devii mai constient nu mai adaugi in minte alte idei nocive din mass-media. Si prin asta devii mai liber sa iti construiesti fericirea.

 

2. In situatia in care ai o disputa cu o persoana (indiferent ca e partenerul de cuplu sau nu) incearca sa observi care sunt gandurile care iti traverseaza prin minte. Care frica legata de ceea ce s-a intamplat? Observa cat de des apare ideea de MIE, AL MEU …

 

Te salut cu drag,

Elena

 

Alte articole interesante

Pe ce nivel al iubirii ai curajul sa urci? "Intimplator, oricine poate iubi" Fiodor Mihailovici Dostoievski    Intrebare: Cat de mult ai simtit iubirea astazi ? 🙂 Spuneam intr-un articol...
6 aspecte ale personalitatii, prin care te poti cu...     ''A te cunoaste pe tine e inceputul intelepciunii''. Aceast citat celebru ii e adesea atribuit lui Socrate. Dar ce cunosti de ...
Why, How, Because: cheia pentru a transforma un sc... "Fara activitate nu exista placere, iar placerea duce la desavarsire orice activitate." Aristotel Sursa foto aici Ti s-a intamplat vreodata sa vrei...
Da mai departe:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>