De la pozitia de victima, la libertate

Author: Elena This entry was posted in Autocunoastere (Relatia ta cu tine), Relatii Sociale and tagged , , .

Care sunt semnele ca faci primii pasi spre libertatea interioara

 

libertate interioara

sursa foto: aici

 

Vorbeam aseara cu o buna prietena, care imi spune ca in ultima vreme nu intelege ce se intampla cu ea.

Un episod din metrou, i-a starnit asemenea emotii, incat a reactionat ca niciodata inainte.

Dupa cum ziceam, intamplarea a avut loc in metrou.

La un moment dat, prietena mea observa cum, un om mai in varsta, un domn (domn = om bine imbracat 🙂 ), se pozitioneaza in apropierea unei tinere. Apoi, incepe sa o priveasca intr-un mod insistent si languros.

Tanara era imbracata intr-un mod decent, deci nu facuse ceva special sa atraga privirile. Totusi avea parte de avansurile insistente si nedorite ale acelui domn.

Asta a facut ca ceva din interiorul prietenei mele sa ia foc. Si-a adus aminte de o intamplare asemanatoare, prin care trecuse si ea de curand.

Si s-a trezit ca ia atitudine.

Fara sa constientizeze ce face, s-a indreptat spre zona respectiva si a inceput sa il fixeze la randul ei pe ins.  Acesta a fost mai intai nedumerit. Apoi a avut tendinda sa riposteze, insa se simtea cum cedeaza, cate un pic cu fiecare minut… Agresorul era acum agresat la randul lui… La final, a inceput sa isi plimbe privirea in jur, ca si cum nimic nu se intampla.

 

‘Aveam chef sa il plesnesc, atat de tare ma infuriase’, marturiseste prietena mea.

Imi mai spune ca intr-un fel ii e rusine de reactia ei, insa eu ma bucur.

E prima data cand ia atitudine. Pana acum, ar fi inabusit furia si frustrarea in ea… si s-ar fi simtit vinovata.

 

♣♣♣

 

Cele doua tipuri de victime

Exista doua tipuri de oameni care traiesc in pozitia de victima.

 

Primii, sunt acei oameni care se plang tot timpul. Sentimentul pe care il traiesc in mod preponderent este nemultumirea.

Ii recunosti dupa felul in care se exprima: mai mereu e o persoana sau o situatie i-a suparat, si trebuie musai sa comunice asta la cati mai multi oameni.

In general, traiesc cu impresia ca cei din jur sunt responsabili pentru nenorocirile lor.

Cel mai mare beneficiu pe care il primesc din pozitia de victima: atentia si compasiunea celor din jur.

 

A doua categorie sunt cei care traiesc in postura de victime, dar nu se exprima.

Ceea ce ii caracterizeaza e sentimentul de neajutorare.

Sunt acei oameni care in aparenta sunt bine, isi vad de treburile lor, insa in interior au constant senzatia ca nu sunt suficient de buni.

Din nefericire, foarte multi oameni traiesc cu senzatia asta, intr-un domeniu sau altul.

Oamenii din categoria asta suporta multe fara sa protesteze.

Atunci cand li se intampla sa fie agresati, ei gandesc automat: ‘oare cu ce am gresit?’ sau ‘ce e in neregula cu mine de patesc asta?’.  Adica proiecteaza problema asupra lor, nu in exterior, cum fac primii.  De multe ori isi spun ca merita ceea ce li se intampla, si prin asta se agreseaza ei insisi.

Asta e una din cauzele principale pentru care unei persoane agresate in familie ii e greu sa se desprinda din acel loc.

Beneficiul pe care il primesc ei din postura de victima: posibilitatea de a nu isi asuma o pozitie clara, despre ceea ce cred si simt.

 

De unde vine victimizarea, si cum se trateaza

Totul are radacini in copilarie, in ceea ce am trait familie. Atunci cand intram in rolul de victima, e vorba de copilul din noi care simte ca nevoile nu ii sunt implinite.

 

Diferenta intre cele doua tipuri de victimizare e urmatoarea:

Prima categorie isi afirma niste nevoi si striga in jur in speranta ca cineva le va implini. E copilul care plange si le cere parintilor sa ii aduca ceea ce el nu isi poate asigura de unul singur.

A doua categorie nici macar nu isi mai recunoaste nevoile, sau nu mai crede ca pot fi indeplinite. E acel copil care dupa ce a strigat din rasputeri, fara sa primeasca raspuns favorabil, se resemneaza. In anumite cazuri, daca parintii au reactionat violent (fizic sau verbal) atunci cand a cerut, copilul ajunge sa se  simta vinovat pentru propriile nevoi. De aici si intrebarea ‘ce e in neregula cu mine?’

 

Asemanarea dintre cele doua tipuri de victima este lipsa de initiativa. Ambii resimt durere, pentru ca anumite nevoi nu sunt satisfacute, si asteapta sa intervina cineva din exterior care sa ii ajute.

Momentul in care faci trecerea de la victima la om liber este atunci cand constientizezi ca ai puterea sa iti implinesti singur nevoile.

Ca nu mai trebuie sa vina mama, tata sau alta persoana cu autoritate sa iti rezolve problemele. Ca tu singur ai destule resurse si esti suficient de puternic, ca sa poti supravietui si sa te bucuri de viata ta.

 

Acum cred ca nu sunt multi cei care, din cand in cand, sa nu se regaseasca in postura de victima. Important e de vazut cat de vital e domeniul in care joci rolul asta, si cum se manifesta la tine.

Multa vreme mi-a fost greu sa imi dau seama ca ceea ce joc e un rol de victima. Apoi am constatat cu surprindere ca am preluat anumite convingeri si comportamente de la bunica mea, cea care m-a crescut. Iar astea nu ma ajutau deloc in a fi autonoma, si ma sabotau pe alocuri si in relatia de cuplu.

Pana la urma totul porneste de la mintea noastra, de la credintele pe care le avem si despre cum credem ca poate fi viata. Ca doar nu se zice degeaba ‘pestele de la cap se-impute’.

 

Asa ca, primul pas este sa realizezi ca in anumite situatii traiesti in postura de victima.

Si daca vrei, iti dau doua indicii: furia si frustrarea. Atunci cand traiesti la modul frecvent emotiile astea, e semn ca niste nevoi de ale tale nu is implinite. Si mai e semn ca te simti neputincios in situatia respectiva.

Am realizat ca furia nu e o emotie negativa, cum credeam pe vremuri. Ea e doar un semnal care spune ca ceea ce se intampla nu e bun pentru noi.

 

Furia devine nociva in doua situatii:

  • cand o lansam asupra altora 
  • cand o lasam sa clocoteasca in interior si ne mamanca de vii

 

Cel mai util e atunci cand ne luam timp sa ne uitam la furie, fara sa fim furiosi ca exista. 🙂

Doar sa o acceptam, sa o observam cu atentie si sa o intrebam care e motivul pentru care a aparut. (la propriu)

 

Un alt pas important e sa incepi in mod deliberat sa iti dai seama care sunt nevoile tale (din furie ar putea sa rezulte niste raspunsuri),  si sa ti le implinesti.

Chiar daca sunt lucruri simple, sunt foarte importante.

De exemplu, daca muncesti tot timpul iar furia iti indica faptul ca ai avea nevoie sa iti incarci bateriile, poti sa incepi sa iti acorzi 5 minute zilnic, timp pentru tine.

 

Cu cat iti implinesti mai multe nevoi, cu atat nemultumirea va apare mai rar, iar furia si frustrarea nu vor mai avea ocazia sa te viziteze.

In timp (pentru ca nu se intampla peste noapte), vei descoperi ca esti schimbat in interior, dar si in exterior.

 

Un semn ca nu mai joci rolul de victima e atunci cand descoperi ca ai inceput sa gandesti diferit. In loc sa te intrebi ‘de ce mi se intampla mie asta?’ , incepi sa gandesti ceva de genul ‘ce pot sa fac cu situatia asta?’

Ma amuza cand mai dau cateodata peste oameni care nu au o atitudine prea prietenoasa. Daca inainte mi-ar fi trecut prin minte ‘ahh…cred ca nu ma place..’, acum ma surprind intrebandu-ma ‘oare ce are de e asa tafnos?’.. 🙂

 

Un alt semn e atunci cand te trezesti facand lucruri noi, de care inainte nu te credeai in stare.

Sa te apuci de treaba in zone care inainte iti dadeau frica.

Sa iei pozitie si sa fii diferit de ceilalti, pentru ca tu crezi in ceva diferit.

Sa te exprimi si sa spui ce simti.

Sa te arati asa cum esti, chiar daca risti sa fii respins si judecat.

 

Libertatea se castiga, pas cu pas.

 

Te imbratisez cu drag,

Elena

 

PS: Stiu ca subiectul e mult mai vast, ce altceva crezi ca mai merita spus, legat de victimizare si de libertatea interioara?

Ti s-a intamplat sa fii in postura de victima, sau sa recunosti oameni care joaca rolul asta?

Da mai departe:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Alte articole interesante

7 perspective care te pot ajuta sa-ti descoperi mi... ... La evenimentele la care particip, am ocazia sa intalnesc destule persoane, preocupate de urmatorul subiect : «  Vreau sa fac ceva, dar nu stiu...
Pentru parintii caroara le pasa de relatia cu copi... Salutare! Ca parinte, ti-ai pus vreodata intrebari asemanatoare, legat de copiii tai: Cum putem sa abordam o atitudine pozitiva avand in vedere...
Singur de ziua Indragostitilor? Si ce daca?! ... Zilele astea nu poti sa intri in vreun magazin, fara sa te prinzi ca vine Ziua Indragostitilor. Chiar de vrei, e imposibil sa nu observi muntii...
Primeste noile articole pe email

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>