O emotie de inceput si de sfarsit de an

Author: Elena This entry was posted in Experiente personale and tagged , , .

 

sursa foto: Fernanda Fronza

 

Pentru mine, sfarsitul lui 2016 si inceputul lui 2017 au in comun un element: gripa.

 

De Craciun am primit de cadou, de la un nepot dragut (chiar foarte dulce la cei doi ani ai lui) cativa virusi.

Primul afectat a fost Adi, care la doua zile distanta a inceput sa faca febra si sa ii curga nasul.

 

Sa ai grija de un copil bolnav nu e usor, insa cand mai esti si in vizita la rudele din strainatate, lucrurile sunt si mai complicate. Nu ai confortul de acasa, si ritmul e tare diferit. Fara masina nu faci mare lucru, iar farmaciile au program ‘de lux’, mai ales de Sarbatori.

Odata cu gripa, vacanta noastra frumoasa a devenit un chin.

Vreo doua nopti am stat 100% din timp treaza. Adi avea febra si oricum se trezea la fiecare sfert de ora.

A doua noapte eram buimaca rau, si functionam mai mult pe pilot automat.

Si in starea asta de oboseala si toropeala… m-a lovit!

 

Mi-am adus aminte de un moment pe care mi l-a povestit mama demult.

Un moment din copilarie, cand si eu am fost bolnava.

Mamaia mea, cea care m-a crescut, a trebuit sa ma aduca de la tara la ai mei in Bucuresti.

Eram racita rau si nu reuseam sa imi revin.

De teama, mamaia impreuna cu un unchi drag, s-au chinuit sa ajunga pana la ai mei, unde puteau gasi medic.

Era iarna, frig si viscol. Se circula foarte greu, si pe vremea aia erau mai putine mijloace de transport ca acum.

Dar nu s-au lasat.

Au pornit la drum cu mine in brate si s-au luptat cu frigul si cu viscolul.

Asa au ajuns ‘in civilizatie’, au gasit medic si m-am facut bine..

 

Amintirile astea mi-au umplut sufletul de iubire si de recunostinta.

 

Amintirea m-a facut sa inteleg un lucru: AM FOST IUBITA. De asta sunt acum aici.

Pentru ca eu sa cresc si sa ma dezvolt, cei din jurul meu mi-au oferit o parte din ei.

Timp, efort, grija, mancare, afectiune si tot ce au mai putut…asa cum au putut.

 

Adesea am tendinda sa iau lucrurile pe care le am in viata drept garantate. Ba ma plang uneori ca  oamenii dragi au gresit, ca n-am fost tratata bine.

Insa noptile astea nedormite, alaturi de Adi, m-au facut sa inteleg valoarea a ceea ce-am primit de-a lungul vietii.

 

Eu si tu suntem aici pentru ca altii au avut grija de noi.

Singuri n-am fi putut sa supravietuim si sa crestem.

 

Relatiile sunt mult mai importante si mai profunde decat am crede la prima vedere.

 

Adu-ti aminte din copilarie momentele in care parintii, bunicii, cei care s-au ocupat de tine… aveau grija sa iti pregatesca de mancare… ti-au dat poate cea mai buna bucata pe care o aveau pe masa… au avut grija sa te imbrace ca sa nu iti fie frig… sa te invelasca noaptea… cand ti-au spus o vorba buna sau ti-au oferit o mangaiere…  cand te-au ingrijit atunci cand erai bolnav…  de fiecare data cand si-au sacrificat din timpul si energia lor pentru ca tie sa iti fie bine…

 

Gandeste-te la toti cei care, de-a lungul vietii te-au ajutat… unii cu un umar pe care sa plangi…altii cu un sfat… unii material… altii cu un zambet… cei care au vazut ceva bun in tine si te-au sprijinit… cei care au suferit alaturi de tine… si cei care ti-au adus bucurie…

 

 

 

Da, esti aici pentru ca ai fost iubit. Esti aici pentru ca, intr-un fel sau altul, esti sustinut.

Oricum ai crede, ca meriti sau nu,  altii au crezut ca meriti.

Au crezut ca esti important, ca meriti sa existi si au investit in tine.. o particica din ei.

 

Daca in sufletul tau s-a aprins o scanteie de iubire sau recunostinta, atunci bucura-te.

Cred ca e un mod bun de a incepe anul, cu iubire si recunostinta.

Cu iubirea si recunostinta la fundatie putem construi lucruri frumoase anul acesta.

Putem sa daruim in jur mai multa iubire si putem sa ne acordam noua insine mai multa iubire.

 

 

Acum, ca tot suntem adulti, cred ca e randul nostru sa oferim mai departe si sa avem grija ca altii sa poata supravietui.

Oricum ar fi, iubire primim in continuare. Doar ca acum avem puterea sa oferim la randul nostru.

 

Asta e ciclul iubirii: sa primesti si sa dai, sa primesti si sa dai… nu se poate fara nici una din parti.

 

Ca urmare, dupa ce i-am oferit eu lui Adi, m-a luat in primire gripa. Mai bine de o saptamana am stat pe bara si i-am lasat pe altii (adik Philippe) sa fie responsabili, si sa aiba grija pe ici colo si de mine..

Pana la urma, era randul meu sa primesc. 🙂

 

Iti urez sa ai un an in care sa primesti, sa daruiesti si mai ales sa simti multa iubire!

 

Te imbratisez cu drag,

Elena

 

PS: Cand realizezi cata iubire si daruire ai primit de la cei dragi, mai conteaza  ‘greselile’ pe care le-au facut? Pentru mine nu prea, insa sunt curioasa cum se vede de la tine.

 

 

 

Alte articole interesante

De unde apar nevroza si crizele existentiale sau C... 'ceea ce nu accepti la tine, nu te lasa sa traiesti'  Debbie Ford Sursa foto: aici 'Mi-e atat de frica sa nu fiu rea, ca las de la mine...
Experiment de crestere a puterii personale: integr...       Foarte multi oameni se plang ca nu se simt la carma vietii lor, ca nu au putere personala. Au senzatia ca sunt ma...
Povestea cuielor din usa Una dintre povestile care mi-au ramas in suflet, din perioada copilariei, se numeste "Cuiele", si este scrisa de Pop Simion. Desi nu sunt sigura, cred...
Da mai departe:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>