De cativa ani, m-am atasat destul de mult de ideea de autenticitate. Atat de mult, incat adesea traiesc cu iluzia ca dragoste pentru ideea asta, m-a facut sa devin automat autentica.

Dar nu este deloc asa.

Autenticitatea presupune sa fii sincer cu tine si apoi cu ceilalti. Sa te arati asa cum esti.

 

Cu toate astea…

Inca am momente in care fac lucrurile intr-un fel dar vreau sa para altfel. 

Si acum imi dau seama ca asa vine din frica ca sunt imperfecta si la un anumit nivel nu sunt OK.

 

Inca am momente in care fac ceva si apoi o voce mica intreaba ‘Oare ceilalti ce cred despre asta?’

Iar intebarea apare din nevoia de a fi placuta si acceptata.

 

Inca am momente in care zic ca fac ceva si apoi nu fac.

Si urmatorul lucru spre care ma indrept instinctiv e sa ascund asta sau sa gasesc tot felul de scuze si pretexte.

 

In  anumite clipe ma surprind ca am luat-o pe aratura si una simt la interior si cu totul alta ma straduiesc sa arat la exterior.

Iar asta se intampla cand pierd contactul cu mine si pic in vechile tipare.

 

Cateodata fac si spun lucruri in care nu cred.

Si asta din frica de a nu parea neinteresanta daca ma arat asa cum sunt eu in realitate.

 

Adesea evit sa ma exprim si sa ma manifest. 

Zic ca motivul e pentru a nu ii supara pe altii sau ca nu e momentul…

Insa de cele mai multe ori imi e teama de judecata celorlalti.

 

Sunt momente in care ma simt mica si neinsemnata si as vrea sa par speciala.

Dar asta apare atunci cand nu constientizez care sunt adevaratele mele daruri.

 

 

Sunt mii de mici tradari pe care le fac si le facem de-a lungul timpului fata de noi. Fata de sufletul nostru.

 

 

Ce se intampla atunci cand nu stii cine esti si ce vrei de la viata ta-poveste personala

De unde apar nevroza si crizele existentiale

 

Si cu toate astea…

 

Faptul ca am inceput sa renunt la pretentia de a fi perfecta, ma face sa ma vad si sa ma accept mai mult asa cum sunt.

 

Faptul ca nu mai mai doare atat de tare cand gresesc imi da spatiu pentru miscare.

 

Faptul ca accept ca cei din jur imi vad punctele slabe, ma face sa ma simt mai libera.

 

Ma face sa fiu mai mult OM si mai putin o imagine proiectata in mintea mea, despre cum ar trebui sa fiu pentru a fi placuta.

 

Da, sunt destule momente in care sunt o mincinoasa.

Ma mint pe mine si ii mint si pe ceilalti.

 

Simplul fapt ca am inceput sa vad si sa recunosc asta, ma duce cu un pas in fata spre adevar.

 

Si inteleg din ce in ce mai  mult ca pot sa ma iubesc si asa.

Ca nu ma inghite pamantul atunci cand gresesc , nici nu se intampla vreo catastrofa.

Ca merit sa traiesc si sa fiu fericita chiar asa cum sunt eu, cu bune si cu rele.

 

Elena

 

 

Alte articole interesante

Secretul cuplurilor fericite: calitatea si intensi... "Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit." Octavian Paler Sur...
O emotie de inceput si de sfarsit de an   sursa foto: Fernanda Fronza   Pentru mine, sfarsitul lui 2016 si inceputul lui 2017 au in comun un element: gripa.   D...
Secretele pastrarii pasiunii in cuplu “Misterul nu se refera la a calatori in locuri noi ci la a privi cu ochi noi”. Marcel Proust sursa foto aici Cand intrii int-o relatie de cuplu,...
Da mai departe:
  • 1
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>